Înainte de a părăsi această lume a viselor urâte, cică unii le zic coşmare (E fix treaba lor. Ar putea să le spună coş mic, sau coşuleţ, sau oricum în alt fel, ba, chiar ar putea să le spună corect, româneşte, coşmaruri, că pe mine nu mă interesează.), trebuie să stau şi să rememorez cum s-a făcut de m-am rătăcit pe aici.
