Vin sărbătorile de iarnă. Vine acea bucăţică de lună decembrie, atît de sugestiv intitulată drept "Luna Cadourilor". Iată cum, drept cadou, primim provocarea de a visa cu ochii deschişi la ceea ce ne-am dori drept cadou în această perioadă în care în mod simbolic, sau nu, în aproape întreaga lume, fiecare om primeşte câte ceva.
Vrând, nevrând, această provocare mă sustrage din banalitatea cotidiană şi mă face să mă gândesc serios la ceea ce mi-aş dori să primesc in dar în această "Lună a Cadourilor". Dar, cum de mic copil am fost învăţat că ceea ce primim drept cadou în această perioadă nu este altceva decît răsplata muncii petru anul care a trecut, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă întreb dacă într-adevăr merit ceva. Dacă aş sta să fac bilanţul ultimelor unsprezece luni, ratiunea îmi spune că, nu numai că Moş Crăciun nu mi-ar aduce nimic, dar ar face şi un ocol considerabil numai să nu cumva să dea ochii cu mine. I-ar fi şi lui jenă, cred, să stea să-mi explice care este motivul pentru care eu, ca orice "copil obraznic", nu fac obiectul preocupărilor sale.
Iar dacă stau şi fac bilanţul realizărilor din anul care a trecut, încep să-i dau dreptate. În nici un caz nu mă ridic nici măcar la nivelul propriilor aşteptări. Asta numai in cazul în care nu trec perioada de şomaj pe care am traversat-o în rubrica "marilor realizări".
Dar, cu toate acestea are şi şomajul, de ce să nu recunosc, părţile lui bune. Iată, de exemplu acum, am la dispoziţie suficient timp liber în care să pot visa nestingherit la darurile pe care ar putea să mi le facă in acest an, Moş Crăciun.
A visa e un exerciţiu plăcut, deşi păgubos. Singurul beneficiu pe care il poate aduce, cu condiţia ca visul să nu se transforme in coşmar, este acela că, măcar in scurta perioadă cît durează visul, îţi dă o stare de împlinire. Din păcate, atunci când visul se termină, cruda realitate îţi aduce o dezamăgire cu atât mai mare cu cît a fost mai frumos visul. Iată care este adevăratul motiv pentru care încerc din toate puterile să ramân pe cât posibil mai mult timp treaz. Nu-mi place să suport dezamăgirile trezirii din vis ...
Şi atunci cum rămâne cu darul lui Moş Crăciun ?... Chiar n-ar trebui să-mi mai doresc nimic ?...Ba da ! I-aş fi recunoscător Lui Moş Crăciun dacă mi-ar înlocui şomajul cu o pensie. Aşa... ca între MOŞI ...
